Despre tenisul de camp

Jocul de tenis datorita spectaculozitatii si complexitatii lui, se bucura azi de o popularitate crescanda in lumea intreaga.
Oamenii de toate varstele au descoperit in tenis o posibilitate de recreare si miscare in zone verzi , aerisite , amenajate corespunzator , marind numarul celor ce practica cu regularitate sportul.
Jocul de tenis in Romania- primele forme organizate dateaza de la sfarsitul secolului al XIX lea (1888-1889) cand se infiinteaza in Bucuresti clubul de tenis numit "Tenis Raquets".
In anul 1898 se infiinteaza la Galati un club numit "Galatz tenis club" cu statut in limba franceza.
Romania participa pentru prima data la Olimpiada de la Paris in anul 1924.
 In anul 1928 se joaca pentru prima data tenis in Romania pe terenuri cu zgura rosie.
La 13 februarie 1929 se infiinteaza F.R.T.
Anul 1947 aduce afirmarea unui mare jucator Gh.Viziru.
In anul 1959 se remarca Ion Tiriac, unul dintre cei mai buni jucatori pe care i-a avut Romania.
 In anul 1966 apare pentru prima data pe lista laureatilor campionatului national (in proba de dublu mix) , Ilie Nastase, cel care avea sa devina cel mai mare jucator de tenis pe care l-a avut Romania si unul din cei mai buni jucatori din lume.
 Tot in anul 1966, echipa Romaniei, pentru Cupa Davis este formata din Ion Tiriac si Ilie Nastase. In ultimii ani, tenisul a avut prilejul de afirmare pe plan international cu ajutorul lui Victor Hanescu si Sorana Carstea.
In tara noastra, ca dealtfel in toate tarile, conceptia de joc este influentata in cea mai mare masura de felul suprafetei de joc. Jocul pe zgura este mai complex decat pe suprafete "repezi", mingea trece de mai multe ori peste plasa, rezultatele valoroase se pot obtine numai prin alternarea jocului de pe fundul terenului cu cel din apropierea plasei. In tenisul modern a crescut considerabil importanta serviciului, returului de serviciu si loviturilor din vole, ca lovituri de luare a initiativei , de crestere a vitezei de circulatie a mingii si de castigare a punctului.
 Conceptia jocului de pe fundul terenului este specifica suprafetelor lente iar in ultimul timp, acesta s-a transformat dintr-un joc de asteptare a greselilor adversarului intr-un joc activ de punere a adversarului in situatia sa greseasca. Actiunile tactice intreprinse de jucatorul ramas pe fundul terenului pot fi deopotriva de atac si de aparare.
Apararea impotriva adversarului venit la plasa , are fie sarcina impiedicarii adversarului de a castiga punctul si acesta se realizeaza prin trimiterea unor mingi inalte (loburi) sau a unor mingi indreptate spre picioarele adversarului, fie sarcina castigarii directe a punctului prin trimitereacunor mingi rapide in lateral.
 Principala varianta a atacului de pe fundul terenului , in conditiile in care jucatorul nu intentioneaza sa vina la plasa , este aceea a aducerii adversarului la plasa prin executarea unor mingi scurte si pasarea lui.
 Eficacitatea jocului din apropierea plasei depinde in mare masura de felul in care a fost pregatita venirea la plasa. Venirea la plasa poate fi pregatita fie printr-un serviciu puternic si bine plasat, fie printr-o lovitura de pe fundul terenului care sa favorizeze alergarea spre plasa. Realizarea unei anumite conceptii in jocul pe fundul terenului sau in apropierea plasei presupune dezvoltarea pe o treapta inalta a calitatilor fizice. Tendinta de simplificare a jocului atrage dupa sine micsorarea numarului de lovituri necesare realizarii unui joc eficient.
 Pentru aplicarea cu succes a conceptiei de joc , descrise mai sus, este necesara invatarea si perfectionarea urmatoarelor lovituri: -lovitura de pe partea dreapta liftata -lovitura de pe partea stanga usor taiata si liftata -serviciul plat si servicii cu efect -loviturile din vole -loviturile de atac de pe partea dreapta si stanga -returul de serviciu -smeciul -lobul -mingile amortizate.